169 de ani de la nașterea lui Mihai Eminescu. Luceafărul, omologat de Academia Recordurilor Mondiale

Pe 15 ianuarie se împlinesc 169 de ani de la naşterea lui Mihai Eminescu, poetul național al României. Pentru a cinsti memoria „Luceafărul poeziei româneşti”, la Pitești vor fi organizate câteva evenimente.  Poezia de căpătâi a mareului nostru poet,”Luceafărul” a fost omologată ca fiind cel mai lung poem de dragoste de Academia Recordurilor Mondiale.

Marți, 15 ianuarie 2019, la ora 13.00, în holul Bibliotecii Județene Argeș va avea loc vernisajul “Expoziției de documente, manuscrise, enciclopedii din colecțiile bibliotecii dedicată mareului poet Mihai Eminescu”, în colaborare cu Muzeul Literaturii Române. Cu acest prilej, elevii Școlii Populare de Arte și Meserii Pitești vor susține un spectacol omagial. Expoziția va fi deschisă până pe 31 ianuarie 2019.

Mihai Eminescu, poetul naţional al României, cel mai mare poet român, s-a născut pe 15 ianuarie 1850 la Botoşani fiind al şaptelea din cei 11 copii ai căminarului Gheorghe Eminovici, provenit dintr-o familie de ţărani români din nordul Moldovei şi al Ralucăi Eminovici, fiică de stolnic din Joldeşti.

15 ianuarie – Ziua porților deschise la Centrul de Cultură Brătianu

Ziua de 15 ianuarie, aleasă ca Ziua Culturii Naționale, reprezintă ziua de naștere a poetului național al românilor, Mihai Eminescu (1859-1889), anul acesta împlinindu-se 169 de ani de la acest eveniment.

Viața și opera sa – rezumat

Mihai Eminescu s-a născut la 15 ianuarie 1850, la Botoşani. A fost poet, prozator, dramaturg şi jurnalist, socotit de critica literară postumă drept cea mai importantă voce poetică din literatura română. A fost activ în societatea ”Junimea” şi a lucrat ca redactor la Timpul. A publicat primul său poem la vârsta de 16 ani, iar la 19 ani a plecat să studieze la Viena. Manuscrisele poetului Mihai Eminescu, 46 de volume, aproximativ 14.000 de file, au fost dăruite Academiei Române de Titu Maiorescu, în şedinţa din 25 ianuarie 1902. A murit la 15 iunie 1889, la 39 de ani, la Bucureşti, iar la 17 iunie a fost înmormântat la umbra unui tei din cimitirul Bellu. A fost ales, post-mortem (28 octombrie 1948), membru al Academiei Române.

Cu acest prilej, Centrul de Cultură Brătianu a declarat ziua de 15 ianuarie 2019 – Zi a Porților Deschise. Sunt așteptați toți iubitorii de istorie și nu numai, să viziteze gratuit, între orele 8.00 – 16.00, conacul familiei Brătianu din orașul Ștefănești, județul Argeș, un loc încărcat de istorie în care s-a născut şi a trăit cea mai importantă familie de oameni politici români.

Între 1858 şi 1866, urmează cu intermitenţe şcoala la Cernăuţi și termină clasa a IV-a, fiind al cincilea elevi din cei 82 de colegi. După terminarea claselor primare, face două clase de gimnaziu și părăseşte şcoala în 1863. Revine ca privatist în 1865 şi pleacă din nou în 1866. Eminescu se angajează ca funcţionar la diverse instituţii din Botoşani, la Tribunal şi Primărie și mai pribegeşte cu trupa Tardini-Vlădicescu .

La 25 februarie / 9 martie pe stil nou debutează în revista „Familia”, din Pesta, a lui Iosif Vulcan, cu poezia „De-aş avea”. Iosif Vulcan a fost cel care i-a schimbat numele în Mihai Eminescu, care a fost adoptat apoi de poet şi ulterior şi de alţi membri ai familiei sale. În acelaşi an îi mai apar în „Familia” încă cinci poezii. Din 1866 până în 1869, pribegeşte pe traseul Cernăuţi-Blaj-Sibiu-Giurgiu-Bucureşti. În acești ani a vrut să aibă contact direct cu poporul, limba, obiceiurile şi realitatea românească.

A vrut să-şi continue studiile, dar nu și-a dus la capăt proiectul. Ajunge sufleor și copist de roluri în trupa lui Iorgu Caragiali, apoi la Teatrul Naţional, unde îl cunoaşte pe Ion Luca Caragiale. Eminescu continuă să publice în „Familia”, scrie poezii, drame (Mira), fragmente de roman ,”Geniu pustiu”, rămase în manuscris și face traduceri din germană. În perioada 1869 – 1862 este student la Viena. Acolo urmează ca auditor extraordinar Facultatea de Filozofie şi Drept, dar audiază şi cursuri de la alte facultăţi. Se implică în rândul societăţilor studenţeşti, se împrieteneşte cu Ioan Slavici, o cunoaşte la Viena pe Veronica Micle și începe colaborarea la „Convorbiri Literare”.

Tot în această perioadă debutează ca publicist în ziarul „Albina” din Pesta. Între 1872 şi 1874 este student la Berlin, iar Junimea îi acordă o bursă, cu condiţia să-şi ia doctoratul în Filozofie. Urmează cu regularitate două semestre, dar nu se prezintă la examene. Se întoarce în România și trăiește la Iaşi între 1874-1877. A fost director al Bibliotecii Centrale, profesor suplinitor, revizor şcolar pentru judeţele Iaşi şi Vaslui, precum și redactor la ziarul „Curierul de Iaşi”. Poetul continuă să publice în „Convorbiri Literare” și devine bun prieten cu Ion Creangă pe care îl introduce la Junimea. Situaţia lui materială este nesigură și are necazuri în familie deoarece i-au murit mai mulți frați și își pierde și mama. S-a îndrăgostit de Veronica Micle, poetă cunoscută oamenilor întocmai pentru iubirea care a legat-o de Mihai Eminescu.

În 1877, Eminescu se mută la Bucureşti, unde până în 1883 este redactor, apoi redactor-şef la ziarul „Timpul”. În acea perioadă i se degradează sănătatea. În 1833 scrie și marile lui poeme, „Scrisorile” și „Luceafărul”. În iunie 1883, poetul nepereche se îmbolnăveşte grav și a fost internat la spitalul doctorului Şuţu, apoi la un institut pe lângă Viena. În decembrie îi apare volumul „Poezii” , cu o prefaţă şi cu texte selectate de Titu Maiorescu, fiind singurul volum tipărit în timpul vieţii lui Eminescu.

Mihai Eminescu a murit în condiţii suspecte şi interpretate diferit în mai multe surse la 15 iunie 1889 (15iunie, în zori – ora 03.00) în casa de sănătate a doctorului Şuţu, situată pe strada Plantelor din București. Poetul e înmormântat la Bucureşti, în cimitirul Bellu, sicriul fiind dus pe umeri de patru elevi de la Şcoala Normală de Institutori.
„